Oare mergem în rând cu lumea?

Am așteptat ora 16 a zilei de ieri, 22 iunie 2020, mai abitir ca momentul afișării rezultatelor la examenele de treaptă, de Bacalaureat sau chiar cel al examenului de admitere la facultate. Emoții pentru mine dar și pentru toți românii care vor să călătorească. În lumea largă. Emoții pentru că, imediat după ce au permis revenirea în țară a celor ce călătoresc în anumite țări ale UE, fără a-i obliga la autoizolare pentru 14 zile, iluștri noștri guvernanți au început să facă afirmații pe cât de ieftine și lipsite de fundament, pe atât de alarmante pentru cei ce au nevoie de libertatea de a călători. Afirmațiile și contrazicerilor membrilor guvernului din ultimele mai bine de trei luni au accentuat motivele de panică. Lipsa de predictibilitate creează, în primul rând, panică în toate colțurile pieței, și în colțul producătorilor, și în colțul vânzătorilor, dar, mai ales, în colțul consumatorilor. Pentru că, contrar afirmațiilor guvernului conform cărora ei vor să protejeze cetățenii, adică pe acești oameni care au nevoie de liberă circulație, tocmai pe ei îi lovesc cu declarațiile lor mahmure și contradictorii care ucid orice embrion al predictibilității.

Nu vreau să opinez referitor la modul cum a gestionat guvernul nostru criza covid dar se vede ca a tras lozul cel mare și îl tot filează, sperând că premiul va veni din nou, ori de câte ori citesc ei ce (cât) au câștigat. Bine ar fi să înțeleagă mai repede că premiul se ia o singura dată, indiferent de câte mii de ori îl vor citi ei în euforia câștigătorului. Mai mult decât atât, dacă vor tot citi premiul nesperat pe care l-au câștigat, în speranța multiplicării, s-ar putea să se multiplice doar impozitul datorat și să nu mai ridice nimic. Niciodată.

Dar să revenim la piață, că acolo se află știrile, chiar înainte ca acestea să ajungă la moară și la gară.

Nemulțumiri, așa cum spuneam, sunt din toate colțurile. Ce este cel mai interesant și ar trebui să fie cel mai alarmant pentru cei care se joacă de-a guvernarea este că nemulțumirile din colțul hotelierilor, din cel al agențiilor, din cel al restauratorilor, din cel al ofertanților de divertisment, din cel al celor ce oferă turism de sănătate, etc, se găsesc, toate, și în colțul turiștilor. Cei de care toți lucrătorii din industria turismului sunt preocupați în mod real, fără a mai avea nevoie de sute de zile de analiză, iar guvernul doar mimează. Dar nu ezită să-și ascundă eșecurile sub drapelul luptei pentru turiști. Sau în favoarea lor. Sau chiar nu mai știu cum sa zic.

Acum, hai să intrăm în colțul contribuabililor și poate vom reuși, împreună, să înțelegem ceva!

• De ce guvernanții se contrazic între ei și nu lucrează în echipă? Fiecare ministru spune ceva, în neconcordanță totală cu colegii săi și toți dau informații incomplete, care lasă loc la aceste distructive contradicții. Oamenii vor să știe clar ce pot face și ce nu pot face. Toți au posibilitatea să știe ce se întâmplă în alte țări și sunt nemulțumiți că noi suntem în UE, citez, ”doar de formă”.
• De ce dl. Arafat face declarații care lasă să se înțeleagă că dacă numărul de îmbolnăviri din România va crește, se va impune intrarea în izolare pentru 14 zile a celor ce se întorc din țări, până acum mai sigure, precum Grecia și Bulgaria? Care e logica?
• De ce asimptomaticii sunt internați în spitale care ar putea trata pe cei în mare nevoie și nu sunt tratați la domiciliu ca în toate celelalte țări din UE?
• Dacă tot sunt copleșiți de grija pentru cetățeni, de ce un spital cu sute de paturi și sute de cadre medicale este utilizat doar pentru tratarea a unui singur bolnav infectat cu covid-19?
• De ce guvernul nu are nicio reacție pentru extrem de multele zone căzute pradă inundațiilor din ultimele 7-10 zile? Acolo chiar nu e nevoie de intervenția lui? Acei oameni chiar trebuie abandonați?
• De ce guvernul nu e în stare să ofere banalele măști celor nevoiași în condițiile în care acesta susține că România produce sute de mii de măști pe zi și se importă alte sute de mii? De ce nu se pot organiza sa le ofere cîte 10 și nu câte 50? Ce fac acești oameni timp de 30 de zile care în fiecare zi încep să fie numărate din nou?
• De ce nu există nicio preocupare pentru hotelurile de balneoturism, unde oamenii merg să-și recapete sănătatea și care ar fi fost ocupate peste 80% și în perioada 16 martie – 22 iunie?
• De ce sunt ignorate hotelurile din orașele turisice și din zona de munte care sunt mult mai afectate decât hotelurile de pe litoral?
• De ce la ”păcănele”, în spații de câțiva metri pătrați și, de cele mai multe ori, de doar 2,4 metri înălțime, se poate iar în restaurantele unităților de cazare, care asigură volume de aer și ventilație, infinit mai generoase, nu?
• De ce în supermaketuri e  posibil să intrăm fără restricții, deși singura măsură este verificarea temperaturii corporale, cu aparate cu acuratețe discutabilă, iar la dezinfectarea cărucioarelor, de exemplu, s-a renunțat?
• De ce nu se fac publice normele de igienă pentru unitățile de cazare, de alimentație publică și pentru turiști?
• De ce în microbuze, autobuze și cu transprtul public din București se poate și cu avionul nu se poate?
• Cum va controla guvernul accesul booking.com la sistemul de vouchere de vacanță și, mai ales, cum va urmări ca acesta sa respecte nivelul maxim al comisionului stabilit la 10%?
• Consideră guvernul că aceasta vine în sprijinul turiștilor români, al turismului românesc și al jucătorilor români, ținând cont că acestea au fost principalele obiective ale implementării acestor vouchere de vacanță?
• Premierul a acuzat, în declarații pe posturile de radio și televiziune, agențiile de turism și turismul românesc că nu sunt contribuabili semnificativi la produsul intern brut. Îl rugăm insistent să ne spună contribuția booking.com! Apoi îl rugăm să ne spunăm cine ar trebui să gestioneze situația unităților de cazare ce nu fiscalizează și sunt promovate de booking.com!
• De ce guvernul consideră că pierderile unităților de cazare de pe Litoralul Românesc (care, înainte de 15 iunie, doar puține deschideau, pentru vacanța de 1 mai și destul de multe deschideau, în mod tradițional, după 1 iulie) sunt mai mari decât ale hotelurilor din restul țării?
• De ce oamenii de rând au voie maxim 4 la masă și să fie, obligatoriu, membrii aceleiași familii?  De ce, hai să le zicem guvernanții, pot sta la aceeași masă fără a face parte din aceeași familie? Este suicient să fie membrii aceleiași famiglii? Nu e discriminare?
• De ce guvernul României nu s-a inspirat din ce au făcut guvernele altor țări membre UE (de exemplu Austria, Grecia sau chiar Bulgaria) pentru relansarea turismului și ne-au făcut din nou de râs?

Lista întrebărilor adresate în colțul  contribuabililor, al celor care plătesc toate bâjbâielile guvernanților, a celor care au nevoie să meargă în alte țări din motive de sănătate pe care guvernele României NU încearcă să le rezolve, pentru studii, pentru asigurarea unui trai decent sau doar pentru a se relaxa într-o vacanță de o săptămână la 51 lucrate ar putea continua. Păcat că cei care ar trebui să le răspundă, în primul rând cu fapte nu o fac și lasă impresia că au alte preocupări și interese personale care primează problemelor cetățenilor.